foc al intamplarii,
arzi vorbele vantului,
in depatrarile sufletului,
spulberat de regrete.
Feriga a manastirii,
saruturilor noastre,
planta a ochilor plansi,
de lumina parasita,
privire de melc
ramas fara cochilia
mantuirii de suferinta
fericirii acestei lumi
prea stranii pentru binele,
ce naste raul.
“Poezie de Sorin Cerin”