Sa gandesti simplu poate fi o valoare in sine.
Cu vreme in urma, pe cand eram cu mult mai tanar, am mers cu tatal meu intr-un sat si ne-am intalnit cu o familie de tarani. Acolo, fiul taranului si cu mine, ne-am dus la o balta din apropiere la pescuit. In timp ce mergeam, pe un drum prafuit, de pamant, vorbeam cu el si il analizam. In sinea mea, ma simtiam superior lui, educat la oras, mustiind de informatii pe care el, taranul, nu avea de unde sa le stie. Ajunsi la balta, el s-a urcat intr-o barca si s-a dus in mijlocul lacului. Nu dupa multa vreme, a reusit sa scoata afara, la lumina soarelui, un ditamai pestele. In acel moment la apucat un hohot de ras din tot sufletul. Aproape ca dansa in barca de bucurie. Uitandu-ma la el cum se bucura, deodata am simtit o umilinta fara margini si am lasat privirea in pamant. Eu, cu toata stiinta mea, cu toata pregatirea mea, in acel moment, eram cu mult inferior lui, pierdusem cumva, pe parcurs, acea bucurie sincera pentru lucruri simple, acea pofta de ras, pe care le vedeam acum la acest fiu de taran. Toata cunoasterea pe care credeam ca o stapanesc s-a risipit ca praful de pe pamant. Din acea zi, caut sa intalnesc si eu acel sentiment, acea bucurie dezarmanta fata de tot ce se afla in jurul nostru. Este simplu sa fi fericit, dar este complicat sa fi simplu.
“Proză de Marius Torok”