Mi-e dor de Dumnezeul copilăriei

Mi-e dor de Dumnezeul copilăriei

Autor Any Tudoran
mi-e dor de Dumnezeul copilăriei
de naivitatea când puteam să jur
că Dumnezeu era îmbrăcat
în costumul unchiului Jorge
când cobora tacticos
din fordul vechi cu faruri amețite
când Dumnezeu venea cu vioara la noi
bunica își trăgea sufletul aproape
să-i asculte Dumnezeirea
în timp ce toca cu satârul
carnea de miel și vărsa cu năduf
câte o lacrimă
pentru fiecare ceapă decedată
puteam să jur
că a împrumutat vioara bunicului
din cuiul în care a rămas agățată
de când l-a luat intendent
puteam să jur
că am alergat cu Dumnezeu prin ploaie
și mângâia lanul de grâu cu palmele cerului
cum mi-ar fi mângâiat bunicul creștetul
dacă l-aș fi cunoscut
puteam să jur că Dumnezeu
s-a născut odată cu mine...

“Poezie de Any Tudoran”