cu potcoava sfaramata a Destinului,
ruginita de dorul inimii tale,
incat nici Pamantul patimilor,
ochilor dorintelor tale,
nu ar fi acceptat moartea
clepsidrei din noi,
inger din lumea celor care cresc,
in vanataile clipelor de iubire,
ce-si ingroasa cosmarul,
propriilor clipe cu prea mult Destin,
desprins din credintele mortilor
ce nu au mai avut,
dreptul la Lumina Divina
a iubirilor noastre de nicaieri,
si de niciunde,
Tu Aminitire a lepadarii de viata,
de ce m-ai nascut,
mai mort de mine insumi,
decat botezul firii mele,
inecat in cristelnita pacatului,
de- a iubi!
“Poezie de Sorin Cerin”