În sufletul meu,
Hărţi de vise,
Îşi desluşesc locaţia morţii,
Iubirii din noi.
Ploua cu cer,
Pe tâmpla pierdută a destinului,
Împiedecat de clipa vieţilor noastre,
Să poată iubi.
Ploua cu foc,
În inimile noastre,
Care ne ard mântuirea,
Sărutului mântuitor ce ne-a unit,
Crucea iubirii.
Ploua cu piatră,
Prea grea să o urcăm pe muntele sufletului,
Unde ne-am fi regăsit destinele,
Lovite şi torturate,
De ochii lacrimilor.
Ploua cu valuri,
Care se sparg în suspinele amintirilor,
În care ne înecăm ,
Odată pentru totdeauna inundaţia,
Propriei noastre vieţi.
“Poezie de Sorin Cerin”