A înnebuni e omeneşte Iubito cu ocazia minuniiţi-au...

Citat de Costel Zăgan despre poezie, nebunie, univers, scris, noapte, dumnezeu

A înnebuni e omeneşte

Iubito cu ocazia minunii
ţi-au înnebunit iar sânii


Şi mi-au ars sinapsele
c-au-nnebunit şi coapsele


Iadu-mi dă alte imbolduri
c-ai înnebunit din şolduri



Şi-mi arată chiar nimicul
c-a înnebunit buricul

Toată eşti o nebuneală
când răsai din noapte goală


Că mă-ntreb zău omeneşte
Dumnezeu nu-nnebuneşte


Răsturnând tot Universul
îmi înnebuneşte versul

Şi-mi arde pe loc hârtia

când îţi fur şi-n scris fetia


Şi-mi aruncă vai blestemul

c-a înnebunit poemul

Şi nu vrea ca să-mi primească

nebunia omenească


Costel Zăgan,Ode gingaşe

Costel Zăgan
Citat de Costel Zăgan despre poezie, nebunie, univers, scris, noapte, dumnezeu.
Costel Zăgan

Costel Zăgan 1958 Profesor de limba romana, aforist, poet

Perioada de viaţă: 1958
Evaluați acest citat:
Generează un alt cod=