Autoportret în alb Poetul se compune probabil şi dintr-o...

Citat de Costel Zăgan despre poezie, flori, posibilitate, cer, uitare, clipă, natură, iubire, față

Autoportret în alb

Poetul se compune probabil şi dintr-o grădină
Prevăzută în faţă cu şuruburi şi flori de câmp
Cu iarbă care rugineşte de la prima oră
Când roua nici nu s-a ridicat până la genunchiul broaştei
Dar domină toate înălţimile posibile la acea oră
În negru şi-n alb abis lângă abis
Un Turn Babel în toate direcţiile
De la mansardă pândesc c-un binoclu în infraroşu
Cum omul coboară din ce în ce mai des din maimuţă şi uită fereastra deschisă
Cerul rămâne iar vacant
La pian semnez o cerere de punere în posesie muzicală
Brusc un glonţ ca o scrisoare de dragoste îmi găureşte autoportretul
Lăsându-l natură moartă cu doi îngeri şi-un covrig în do minor.

Costel Zăgan
Citat de Costel Zăgan despre poezie, flori, posibilitate, cer, uitare, clipă, natură, iubire, față.

Erezii de-o clipă

Costel Zăgan

Costel Zăgan 1958 Profesor de limba romana, aforist, poet

Perioada de viaţă: 1958
Evaluați acest citat:
Generează un alt cod=