Acolo, unde plânsul zgomotos al izvoarelor deşteaptă...

Citat de Valeria Mahok

Acolo, unde plânsul zgomotos al izvoarelor

deşteaptă geana dimineţii,

căzând în cascade reci prin văi şerpuitoare şi tămăduitoare pentru suflet,

ne-am răcorit râvna inimii

şi durerea picioarelor zglobii neînţărcate de drumeţii,

aşa cum ploile reci răcoresc duritatea fierbinte a pietrelor încinse de soare.

Acolo, unde aburul ceţii se ridică spre cer

lăsând în urma lui fantomele brazilor bătrâni

şi aromele verzi ale naturii,

surâsul soarelui scalda perlele de rouă

agăţate pe suliţa fiecărui fir de iarbă

construind un câmp de vis

pentru ochii noştri sensibili la frumos.

Rătăciţi printre flori de câmp,

adorate de cerul sufletului,

timpul îşi lăsa clipele în zbor mărinimos

să trecă pe lângă noi ca vântul gândului.

Sărutată îndelung de tine iubire

şi de tot raiul înconjurător,

având martori ochii lacomi ai drumeţilor,