Alunecarea şi aburul peste fiinţele noastre; începutul...

Alunecarea şi aburul

peste fiinţele noastre; începutul

îşi dilată pupilele de animal abia născut –

limba uriaşă a timpului linge trupul

năzdrăvanului foetus;

totu-i mirare de munţi în creştere,

de ape învolburate, de iarbă fragedă, de albastru intens

şi nevinovăţie;

mâini nenăscute - pretutindeni,

caută ceva ce nu ştiu, vor să atingă

colţuri şi margini,

să măsoare distanţele prime,

saltul peste hău al himerelor –

şi duhul acesta celest

aroma lor de taină şi iasomie,

stând cumpănă

deasupra fântânii...

Neştiutoarele au deprins, iată,

mişcarea de translaţie

spre marginea timpului –