erai atat de frumoasa incat nimic nu mai conta,
iar eu de abia intrazneam sa te privesc
caci imi era teama sa nu dezleg
misterul frumusetii tale.
Timpul plecase lasandu-ne singuri,
lasandu-ma sa iti ascult tacerea
si sa inteleg fiecare vorba
pe care n-o spuneai.
Atunci te-am strans pentru prima data in brate
si eram fericit si plangeam
si nu am vrut sa te mai las sa pleci,
niciodata.