Citate de Costel Zăgan, pagina 9

3487 citate de Costel Zăgan

Costel Zăgan - profesor de limba romana, aforist, poet

S-a născut pe 20 jan 1958.

Ţara de origine: România

Biografie: S-a nascut pe 20 ianuarie 1958 la Tudor Vladimirescu, in judetul Botosani (sat al comunei Ringhilesti). Premii/Publicatii: - 1983 a primit premiul revistei "Steaua" la Festivalul de poezie "Poemele luminii" - 1995 a primit premiul Asociatiei...

Concert anual pentru frunze păsări și trompetă Orice frunză e un geamăt toamna cântă la pian un ochi are parcă-un lacăt celălalt e pui sărman Toamna cântă la pian frunzele par niște clape unde n-ai cântat de-un an trec prin aer niște...

CCitat de Costel Zăgan despre poezie, toamnă, ochi, aer, clipă

Optimistul vrea totul, scepticul însă nu-l crede.

CCitat de Costel Zăgan despre aforisme

Lectura unui text abisal Sfera mea de foc și gheață sunt aisbergul tău fierbinte și-n prăpastia-ți măreață am să cad fără cuvinte

CCitat de Costel Zăgan despre poezie, măreție, foc, zi de naștere

Erezia prizonierului cotidian Alienare erotică să te îndepărtezi la maximum de ceea ce iubeşti (Im)pact cu zeiţa dragostei Să-i întorci spatele fericirii de doi euro Paradis pe cont propriu Să nu-ţi pese nici de nimic nici de tot...

CCitat de Costel Zăgan despre iubire, paradis, cuvânt, ochi, fericire, cer, clipă, pământ, suflet, moarte

Don Quijote de Moldova Ce flori au țevile de pușcă și tancurile sere de legume cu muguri cine ne împușcă Dumnezeu e pus pe glume În tancuri sere de legume patu-i câmpul meu de luptă un înger s-a pierdut în lume ci eu îi...

CCitat de Costel Zăgan despre prezent, flori, grădină, luptă, glumă, îngeri, nume, lună, lume, dumnezeu

Lumea de la început până la sfârşit încape într-un haiku Gogyohka

CCitat de Costel Zăgan despre creație, sfârșit, început, lume

Domnişoarelor iar l-am visat pe Nicolae Labiş În fiecare clipă realitatea mă izbeşte în faţă irealitatea rupe cuvinte din carnea mea bucăţi mari din poemele mele de dragoste atârnă pe gardurile femeilor din satul meu natal câinii fug...

CCitat de Costel Zăgan despre poezie, realitate, față, consecințe, sentimente, foc, poeți, copii, clipă, iubire

Profesorul meu elevul (meu) Profesor nu te naşti Profesor devii toată viaţa Dacă ai învăţat Că nimic nu-i de-a gata Că eşecul şcolar nu-i un accident dar nici un dat odată şi pentru totdeauna Că elevul nu-i doar ocazia...

CCitat de Costel Zăgan despre profesori, salariu, eșec, viitor, inimă, nimic, viață

Brâncuşi: În loc de ochi Avea două clepsidre Una cu lacrimi Alta cu îngeri Probabil de-aceea Când i-a fost dor L-a fulgerat cu tăceri Îngerul păzitor Iar când a plâns O zi şi-o noapte N-a mai călcat pe pământ

CCitat de Costel Zăgan despre poezie, îngeri, dor, posibilitate, lacrimi, ochi, noapte, pământ

Poemul de la ora 3 şi 49 de minute Scriu cu lumina lunii dată la maximum Pe troianul din faţa casei Cuvintele de zăpadă se rostogolesc unul după altul Strigăt după strigăt Sub aripa unui înger Mă culc în ultimul...

CCitat de Costel Zăgan despre aspirație, poezie, îngeri, scris, cuvânt, lumină, față

Sunt omul cel mai matinal din lume... şi cel mai singur. Sunt singur de la prima oră. A Genezei. Un Adam perpetuu!

CCitat de Costel Zăgan despre singurătate, lume, oameni

Autorul este un individ dubios: se naşte în fiecare dimineaţă din ultimul vis somnambul, mănâncă friptane lingvistice, bea ambrozie de cazan, vede în orice floare o femeie goală, se culcă, exact la miezul nopţii, pe ultimul raft al bibliotecii...

CCitat de Costel Zăgan despre băutură, copilărie, vis, femeie

Citate de Costel Zăgan, pagina 9

Concert anual pentru frunze păsări și trompetă Orice frunză e un geamăt toamna cântă la pian un ochi are parcă-un lacăt celălalt e pui sărman Toamna cântă la pian frunzele par niște clape unde n-ai cântat de-un an trec prin aer niște...

Optimistul vrea totul, scepticul însă nu-l crede.

Lectura unui text abisal Sfera mea de foc și gheață sunt aisbergul tău fierbinte și-n prăpastia-ți măreață am să cad fără cuvinte

Erezia prizonierului cotidian Alienare erotică să te îndepărtezi la maximum de ceea ce iubeşti (Im)pact cu zeiţa dragostei Să-i întorci spatele fericirii de doi euro Paradis pe cont propriu Să nu-ţi pese nici de nimic nici de tot...

Don Quijote de Moldova Ce flori au țevile de pușcă și tancurile sere de legume cu muguri cine ne împușcă Dumnezeu e pus pe glume În tancuri sere de legume patu-i câmpul meu de luptă un înger s-a pierdut în lume ci eu îi...

Lumea de la început până la sfârşit încape într-un haiku Gogyohka

Domnişoarelor iar l-am visat pe Nicolae Labiş În fiecare clipă realitatea mă izbeşte în faţă irealitatea rupe cuvinte din carnea mea bucăţi mari din poemele mele de dragoste atârnă pe gardurile femeilor din satul meu natal câinii fug...

Profesorul meu elevul (meu) Profesor nu te naşti Profesor devii toată viaţa Dacă ai învăţat Că nimic nu-i de-a gata Că eşecul şcolar nu-i un accident dar nici un dat odată şi pentru totdeauna Că elevul nu-i doar ocazia...

Brâncuşi: În loc de ochi Avea două clepsidre Una cu lacrimi Alta cu îngeri Probabil de-aceea Când i-a fost dor L-a fulgerat cu tăceri Îngerul păzitor Iar când a plâns O zi şi-o noapte N-a mai călcat pe pământ

Poemul de la ora 3 şi 49 de minute Scriu cu lumina lunii dată la maximum Pe troianul din faţa casei Cuvintele de zăpadă se rostogolesc unul după altul Strigăt după strigăt Sub aripa unui înger Mă culc în ultimul...

Sunt omul cel mai matinal din lume... şi cel mai singur. Sunt singur de la prima oră. A Genezei. Un Adam perpetuu!

Autorul este un individ dubios: se naşte în fiecare dimineaţă din ultimul vis somnambul, mănâncă friptane lingvistice, bea ambrozie de cazan, vede în orice floare o femeie goală, se culcă, exact la miezul nopţii, pe ultimul raft al bibliotecii...

N-am ajuns cel mai bun din lume, dar sunt optimist: în satul meu natal nu mă cunoaşte nimeni!

Compatrioţi e scumpă viaţa dar şi mai scumpă e prostia eu din grădină îmi fac piaţa şi-n cărţi am toată România

Poemul cu un singur cititor: tăcerea!

Fiţi generoşi: lăsaţi prostiile altora!

Femeia: poezia românilor cea de pe urmă!

Vreau să cuceresc lumea, scriindu-i poeme de dragoste.

Până la urmă, adevărul este cea mai eficace diplomaţie.

După ce-a atins cerul cu picioarele, s-a cutremurat pământul!