Citate de Emil Cioran, pagina 47

1753 citate de Emil Cioran

Emil Cioran - eseist si filozof roman

S-a născut pe 08 apr 1911.
S-a stins din viaţa în data de 20 jun 1995, la vârsta de 84 ani.

Ţara de origine: România

Nenorocirea mea e că nu sunt capabil de stări neutre decât prin deliberare şi cu efort. Ceea ce un idiot are din naştere, eu trebuie să mă zbat zi şi noapte ca să obţin din când în când.

ECitat de Emil Cioran despre prostie, zi de naștere, naștere, noapte

Graţia este o emancipare de sub greutate, o emancipare de sub presiunea atracţiilor subterane, o evadare din ghearele bestiale ale pornirilor demonice din viaţă, ale tendinţelor ei negative.

ECitat de Emil Cioran despre grație, viață

Prozatorul trebuie să fugă de poezie ca de ciumă. Poezia trebuie să rămână pentru el o ispită pe care se străduie s-o biruiască. Trebuie să simţim la el posibilitatea - sau regretul - poeziei. Altminteri, cădem în meteahna lui Voltaire.

ECitat de Emil Cioran despre regret, poezie, tentație, posibilitate

În tristeţe, totul are două feţe. Nu poţi fi nici în iad şi nici în rai, nici în viaţă şi nici în moarte, nici fericit şi nici nefericit. Un plâns fără lacrimi, un echivoc fără sfârşit. Căci nu te izgoneşte ea în aceeaşi măsură din această lume,...

ECitat de Emil Cioran despre nefericire, iad, tristețe, lacrimi, sfârșit, rai, fericire, măsură, moarte, lume

Dorinţa asta de a merge la fund de câte ori ne invadează o fericire prea mare... Bucuria extatică te face un scafandru al trivialităţii şi, după nu importă care cer, aspiri spre mahala. Îngerii nasc draci în suflet şi zâmbetul sfintelor îţi...

ECitat de Emil Cioran despre zâmbet, sfinți, îngeri, lacrimi, bucurie, dorință, fericire, cer, suflet

Ce a iubit Franţa? Stiluri, plăcerile inteligenţei, salonul, raţiunea, micile perfecţiuni. Ceea ce înseamnă: Expresia înaintea Naturii. Suntem în faţa unei culturi a formei care acoperă forţele elementare şi care peste orice izbucnire pasională...

ECitat de Emil Cioran despre forță, rațiune, față

Înţelepţii antici, care se sinucideau pentru a-şi dovedi maturitatea, creaseră o disciplină a sinuciderii pe care modernii au pierdut-o. Sortiţi unei agonii fără geniu, nu suntem nici autorii trăirilor noastre extreme şi nici arbitrii...

ECitat de Emil Cioran despre sfârșit, extreme, înțelepciune, eternitate, geniu

Trebuie să recunosc că m-am ocupat mult de imaginea acestui Dumnezeu rău numai fiindcă o asemenea viziune despre istoria lumii te poate uşura. Ajungi să înţelegi şi să explici totul cu ajutorul ei. Ideea Dumnezeului rău este, desigur, un remediu...

ECitat de Emil Cioran despre viziune, ajutor, rău, istorie, lume, dumnezeu

Absurdul şi ultimul, iată cele două elemente din a căror proporţionalizare se naşte adâncimea echivocă a religiei. Căci ea nu este decât un surâs penste un nonsens cosmic, un parfum final peste o ondulaţie de nimicnicie. De aceea, când religia nu...

ECitat de Emil Cioran despre lacrimi, regret, parfum, sfinți, univers, religie, ființă, dumnezeu

Sunt eu? Nu sunt eu? Rămân perplex în faţa anilor, a evenimentelor şi a atâtor cuvinte cu sens şi fără sens. Cum să nu fiu contaminat de un inepuizabil orgoliu, de credinţa în sine şi de victoria asupra fricii de ridicol? Adevărul este că eu...

ECitat de Emil Cioran despre destin, mândrie, sens, frică, ridicol, victorie, simț, secret, singurătate, simplitate

Vreme de trei luni n-am fumat nicio ţigară... Eram încredinţat că, de data asta, pasul este definitiv, că n-o să mai reiau niciodată obiceiul vechi şi nefast pentru mine, care mi-a distrus stomacul pentru tot restul vieţii. Iată însă că astăzi am...

ECitat de Emil Cioran despre rușine, obiceiuri, fumători, nefericire, influență, scris, greșeală, vechi, vreme, viață

Priviţi un arbore într-o zi imobilă cu soare şi când frunzele par broderii ale unei inimi în primăvară şi veţi înţelege că toate problemele devin fade în faţa creşterii indiferente a naturii, a inconştienţei ei, în afară de care totul e durere,...

ECitat de Emil Cioran despre spirit, slăbiciune, inimă, probleme, sfinți, întrebare, noroc, nume, durere, primăvară

De câte ori privesc ţăranul român îmi place să văd înscrise în cutele feţii sale golurile dureroase ale trecutului nostru. Nu cunosc în Europa un alt ţăran mai amărât, mai pământiu, mai copleşit. Îmi închipui că acest ţăran n-a avut o sete...

ECitat de Emil Cioran despre țărani, umilință, simbol, națiune, schimbare, întuneric, stat, naștere, existență, față

Citate de Emil Cioran, pagina 47

Nenorocirea mea e că nu sunt capabil de stări neutre decât prin deliberare şi cu efort. Ceea ce un idiot are din naştere, eu trebuie să mă zbat zi şi noapte ca să obţin din când în când.

Graţia este o emancipare de sub greutate, o emancipare de sub presiunea atracţiilor subterane, o evadare din ghearele bestiale ale pornirilor demonice din viaţă, ale tendinţelor ei negative.

Prozatorul trebuie să fugă de poezie ca de ciumă. Poezia trebuie să rămână pentru el o ispită pe care se străduie s-o biruiască. Trebuie să simţim la el posibilitatea - sau regretul - poeziei. Altminteri, cădem în meteahna lui Voltaire.

În tristeţe, totul are două feţe. Nu poţi fi nici în iad şi nici în rai, nici în viaţă şi nici în moarte, nici fericit şi nici nefericit. Un plâns fără lacrimi, un echivoc fără sfârşit. Căci nu te izgoneşte ea în aceeaşi măsură din această lume,...

Dorinţa asta de a merge la fund de câte ori ne invadează o fericire prea mare... Bucuria extatică te face un scafandru al trivialităţii şi, după nu importă care cer, aspiri spre mahala. Îngerii nasc draci în suflet şi zâmbetul sfintelor îţi...

Ce a iubit Franţa? Stiluri, plăcerile inteligenţei, salonul, raţiunea, micile perfecţiuni. Ceea ce înseamnă: Expresia înaintea Naturii. Suntem în faţa unei culturi a formei care acoperă forţele elementare şi care peste orice izbucnire pasională...

Înţelepţii antici, care se sinucideau pentru a-şi dovedi maturitatea, creaseră o disciplină a sinuciderii pe care modernii au pierdut-o. Sortiţi unei agonii fără geniu, nu suntem nici autorii trăirilor noastre extreme şi nici arbitrii...

Trebuie să recunosc că m-am ocupat mult de imaginea acestui Dumnezeu rău numai fiindcă o asemenea viziune despre istoria lumii te poate uşura. Ajungi să înţelegi şi să explici totul cu ajutorul ei. Ideea Dumnezeului rău este, desigur, un remediu...

Absurdul şi ultimul, iată cele două elemente din a căror proporţionalizare se naşte adâncimea echivocă a religiei. Căci ea nu este decât un surâs penste un nonsens cosmic, un parfum final peste o ondulaţie de nimicnicie. De aceea, când religia nu...

Sunt eu? Nu sunt eu? Rămân perplex în faţa anilor, a evenimentelor şi a atâtor cuvinte cu sens şi fără sens. Cum să nu fiu contaminat de un inepuizabil orgoliu, de credinţa în sine şi de victoria asupra fricii de ridicol? Adevărul este că eu...

Vreme de trei luni n-am fumat nicio ţigară... Eram încredinţat că, de data asta, pasul este definitiv, că n-o să mai reiau niciodată obiceiul vechi şi nefast pentru mine, care mi-a distrus stomacul pentru tot restul vieţii. Iată însă că astăzi am...

Priviţi un arbore într-o zi imobilă cu soare şi când frunzele par broderii ale unei inimi în primăvară şi veţi înţelege că toate problemele devin fade în faţa creşterii indiferente a naturii, a inconştienţei ei, în afară de care totul e durere,...

De câte ori privesc ţăranul român îmi place să văd înscrise în cutele feţii sale golurile dureroase ale trecutului nostru. Nu cunosc în Europa un alt ţăran mai amărât, mai pământiu, mai copleşit. Îmi închipui că acest ţăran n-a avut o sete...

Ca să goneşti demonul, trebuie să arzi zahăr la piciorul patului. Practică populară în Franţa.

Poate că omul ar suporta cu un curaj neînfrânt durerile, dacă n-ar fi singurătăţile care le însoţesc.

Sexualitatea fără ideea morţii e ceva înfiorător şi degradant. În braţele femeii, deschid sicrie de azur.

Plictisul meu este exploziv. Am acest avantaj faţă de marii plictisiţi, care de regulă erau pasivi şi blânzi.

Vai! nu mai există barbari puri. Pretutindeni, chiar şi în junglă, un putregai mai mult sau mai puţin civilizat.

La Paris mi-am dat seama că a mânca este un ritual, un act de civilizaţie, aproape o luare de poziţie filozofică.

Romantismul englez a fost un amestec fericit de laudanum, exil şi ftizie; cel german – de alcool, provincie şi suicid.