Citate de Emil Cioran, pagina 71

1443 citate de Emil Cioran

Emil Cioran, Eseist si filozof roman

S-a născut pe 08 apr 1911. S-a stins din viaţa în data de 20 jun 1995, la vârsta de 84 ani.

Ţara de origine: România

Lumea n-are niciun sens nu numai fiindcă este iraţională în esenţa sa, dar şi fiindcă este infinită. Sensul este conceptibil numai într-o lume finită, în care poţi ajunge la ceva.

Te apuci să crezi în Dumnezeu din orgoliu. Este – dacă nu plăcut – în tot cazul onorabil. De nu te pasionezi de El, trebuie să te ocupi de oameni. Dar cine poate cădea atât de jos!

Citat de Emil Cioran despre lacrimi, oameni, dumnezeu

Negaţia nu provine niciodată dintr-un raţionament, ci dintr-un nu ştiu ce obscur şi vechi. Argumentele vin mai târziu, ca s-o justifice şi s-o susţină. Orice nu izvorăşte din sânge.

Citat de Emil Cioran despre vechi, sânge, vin, naștere

În orice fiinţă care nu ştie că există, în orice formă de viaţă lipsită de conştiinţă există ceva sacru. Cel ce n-a invidiat niciodată regnul vegetal a trecut pe lângă drama omului, ignorând-o.

Citat de Emil Cioran despre cădere, timp, conștiință, ființă, trecut, viață

Dar tot nu ne putem înăbuşi un strigăt de revoltă, tunăm şi fulgerăm mai departe, pentru orice şi pentru nimic: automatism lamentabil, care explică de ce suntem cu toţii nişte Luceferi de duzină.

Melancolia e singurul sentiment care dă drept omului la majusculă. Din aţipirea simţurilor şi privegherea cugetului îşi cristalizează ea aroma visătoare, fără de care n-am mai privi spre noi fără remuşcarea de a nu fi murit în Dumnezeu.

Kant a trebuit să aştepte anii din urmă ai bătrâneţii pentru a vedea părţile întunecate ale existenţei şi a semnala eşecul oricărei teodicei raţionale... Alţii, mai norocoşi, şi-au dat seama de asta mai înainte chiar de a începe să filozofeze.

Cu sălbăticia impetuoasă a resurselor neexploatate din mine şi cu încrederea patimilor comprimate, să înghit lumină şi întuneric pentru orgia mea lăuntrică, pentru voluptăţile şi chinurile haosului meu, pentru tragicele încântări ale deznădejdii...

Neputându-şi părăsi sfera vocaţiei, artistul se mişcă într-un sector îngust al existenţei. El poartă ochelari de cal: talentul îi e infirmitate. Geniu să aibă, şi tot ar fi robul viziunii sale despre lume, al ghinionului care l-a înzestrat cu un...

Spovedania: viol al conştiinţelor făptuit în numele cerului. Ca şi celălalt viol - analiza psihologică! Laicizată, prostituată, spovedania se va practica la colţ de stradă, cât de curând: cu excepţia câtorva criminali, toată lumea tânjeşte să aibă...

Citat de Emil Cioran despre spovedanie, tentație, spirit, suflet, nume, public, lume

Veniţi din tot felul de ţări neprocopsite-n lume, întâlnirea cu o umanitate izbutită ne cucerea în peisajul vizibil al unui ideal cămin... Oriîncotro ne-am îndrepta paşii, pe orice plaiuri şi cărări, Franţa nu va muri singură, ci vom ispăşi...

Dacă melancolia este o stare de reverie, difuză şi vagă ce nu atinge niciodată o adâncime şi o concentrare intensă, tristeţea dimpotrivă, prezintă o seriozitate închisă şi o interiorizare dureroasă. Poţi fi trist în orice loc, dar într-un plan...

Asceza este un mod de a face loc lui Dumnezeu înlăuntrul fiinţei noastre. Procedeul e simplu şi sigur: secătuirea nemiloasă a tuturor energiilor, epuizarea ultimelor resurse sensibile, devastarea poftelor, pentru ca un eros transcendent să...

Melancolia exprimă toate posibilităţile de cer ale pământului. Nu-i ea apropierea cea mai îndepărtată de Absolut şi nu-i ea o realizare a divinului prin fuga de Dumnezeu? În afara ei, ce-am putea opune Paradisului, când de lume nu ne mai leagă...

Citat de Emil Cioran despre posibilitate, melancolie, absolut, cer, lume, dumnezeu

De câte ori citeşti viaţa martirilor, a sfinţilor, a lui Nietzche sau a lui Dostoievski simţi nevoia să-ţi spânzuri carnea de stele, să păşeşti sub nopţi şi să-ţi sfărâmi membrele de un vis de întuneric. Un tremur de bucurie te cuprinde apoi şi...

Ne-am putea imagina un şobolan impotent? Rozătoarele realizează de minune actul cu pricina. Nu acelaşi lucru se poate afirma despre oameni: cu cât sunt mai excepţionali, cu atât se agravează la ei această slăbiciune majoră ce-i smulge din lanţul...

Fără Dumnezeu singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare împietrită. Dar cu El, nobleţea tăcerii ne domoleşte aiureala nemângâierilor. După ce am pierdut toate, ne recâştigăm cumpătul înveşnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite... În...