Aş vrea să izbucnesc într-o explozie radicală cu tot ce am în mine, cu toată energia şi cu toate conţinuturile, să curg, să mă descompun şi, într-o expresie nemijlocită, distrugerea mea să fie opera mea, creaţia, inspiraţia mea. Să mă realizez în...ECitat de Emil Cioran despre umbră
Sunt poieni in care ingerii isi fac vilegiatura, in ele as semana flori din marginea deserturilor, ca sa ma odihnesc in umbra propriului simbol.ECitat de Emil Cioran despre umbră
Cum m-aş fi răcorit în umbra deşteptăciunii ironice a Doamnei du Deffand, poate cea mai clarvăzătoare fiinţă a acelui veac!... Faţă de ea, Voltaire - prietenul ei -, pare un măscărici savant şi harnic.ECitat de Emil Cioran despre umbră
Nimic nu va putea să-mi scoată din minte că lumea asta e fructul unui zeu tenebros ce-şi prelungeşte umbra în mine, şi că misiunea mea este să duc la ultimele consecinţe blestemul ce apasă asupra lui şi a operei sale.ECitat de Emil Cioran despre umbră
Cât de mult îmi plac acele minţi socotite de mâna a doua (Joubert, mai ales) care din discreţie, au refuzat să-şi asume propriul geniu şi, temându-se că-l au, şi-au dus viaţa în umbra geniului altora.ECitat de Emil Cioran despre umbră
Slăbiciunile pentru absolut îţi dau gustul autodistrugerii. Şi atunci îţi apare deodată în minte imaginea mânăstirii şi a bordelului. Celule de-o parte şi de alta. Femei, tot aşa. Dezgustul de viaţă creşte atât în umbra curvelor, cât şi a sfintelor.ECitat de Emil Cioran despre umbră
Când mă gândesc că de două mii de ani trăim în umbra morţii lui Iisus, înţeleg de ce oamenii au dorit în răstimp o altă viaţă, chiar şi cealaltă viaţă.ECitat de Emil Cioran despre umbră
Umbra - faţă de vis - exprimă un plus vag de existenţă. După ce-ai născocit lumi şi le-ai pierdut prin spaţii, te trezeşti cu dorul a ceva ce-ar fi - Eul - umbră de fire într-o lipsă generală de fire.ECitat de Emil Cioran despre umbră
Viaţa mea de student s-a petrecut sub farmecul Târfei, la umbra decăderii ei protectoare şi calde, materne chiar.ECitat de Emil Cioran despre umbră
Când văd Ardealul, mi se desfăşoară o configuraţie plastică a unor dureri mute, a unei drame închise şi înăbuşite, a unui timp fără istorie... Îmi place în clipele de tristeţe să măresc intensitatea acestora, lunecând spre depărtările neamului...ECitat de Emil Cioran despre umbră