Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, şi limba ei subţire...
Citat de Emil Garleanu despre ochi, milă, durere, vreme, mamă, limbă, uitare, ființă, suflet, lume
