Caii şi oamenii sunt aidoma. Am avut odată un armăsar,...

Caii şi oamenii sunt aidoma.

Am avut odată un armăsar, Billy Lee,

Negru ca o pisică şi svelt ca o căprioară,

Cu flăcări în ochi, gata de start;

Putea atinge cea mai mare viteză

Dintre toţi caii din Spoon River.

Dar chiar când te-ai fi gândit că nu mai poate pierde,

Conducând cu un avans de de cincizeci de metri sau mai mult,

S-a ridicat pe două picioare, a aruncat călăreţul

Şi a căzut peste el, care atârna de scară,

Făcându-l, pur şi simplu, bucăţi.

Vedeţi, calul era o fraudă perfectă:

Nu putea învinge, nu putea munci,

Era prea uşor pentru plug sau pentru tracţiune.

Iar când am încercat să-l călăresc – well,

A luat-o razna şi m-a ucis.