Când nici uitarea nu-mi va mai şti numele, s-or desprinde...
Citat de Ozolin Duşa despre poezie, tăcere, uitare, răbdare, ploaie, somn, amintire, sânge, primăvară, pietre
votează acum
adaugă un comentariu
Când nici uitarea nu-mi va mai şti numele, s-or desprinde din mine limpezimi tăioase, înspre răbdare şi tandreţi simple, neabrupte, ca-n somn.
De oi fi şi altfel însingurată, mi-oi odihni gândul pe unghiul dintre obrazul şi pieptul tău, pe o după amiază călâie dintr-o primăvară incertă.
Şi, covârşitor de tăcut, ploaie de sunete stinse îmi va ţâşni sângele din palmele amestecate cu amintirea ta, de-mi va potopi inutil piatra de hotar a inimii odată cu frigul coastelor dezvelite de suflet.
Până atunci, încă tresar când zăresc frânturile ochilor tăi agăţate de oamenii altor lumini…
Şi nu pentru că nu vei veni.
Doar pentru că nu mai am cu ce te aştepta.
Citat de Ozolin Duşa despre poezie, tăcere, uitare, răbdare, ploaie, somn, amintire, sânge, primăvară, pietre.
