Caragiale se oprea din când în când şi făcea haz de jocul...

Caragiale se oprea din când în când şi făcea haz de jocul actorilor, zicând: Mă, dar ştii că o să iasă frumos! Şi apoi o pornea mai departe şi tot aşa, până ce făcea toată repetiţia, şi a doua zi la fel, şi la alte repetiţii asemenea, luând însă din ce în ce mai puţin parte la dublarea rolului dimpreună cu actorul. În sfârşit, actorul rămânea să repete singur, şi Caragiale sta pe scaun lângă sufler, ca un spectator care se distrează şi face haz de glumele şi situaţiile mucalite ale personajelor din piesă, zicând mereu: Mă, dar ştii că o să fie frumos!