Citeam de mult. Din după-masa ceea când ploaia la...

Citeam de mult. Din după-masa ceea

când ploaia la ferestre fremăta.

Vântul de-afară nu-l mai cunoşteam

în cartea grea.

Priveam în carte cum te uiţi în oameni,

în oamenii întunecaţi de gânduri,

alături timpul se zgâia la rânduri.

Brusc paginile-au răsărit senine

şi-n locul bâiguielilor firave

sta scris pe toate seară, seară...

nu m-am uitat pe geam şi totuşi curg

cuvintele şi şiruri lungi se frâng

din rândurile lor împrăştiate...

Acuma ştiu că peste încărcate

grădini, sclipind, sunt bolţile departe;

soarele ar fi trebuit să mai coboare.

Şi-acum se lasă noaptea peste zare;

risipa se adună-n pâlcuri rare,

pe drumuri lungi trec oamenii în noapte

şi de departe ca şi cum ar creşte