Doar tu îmi trebuieşti, doar tu! - repete acestea...

Doar tu îmi trebuieşti, doar tu! - repete

acestea inima-mi de-a pururi, pe-ndelete.

Dorinţi ce zi şi noapte-mi dau târcoale –

sunt calpe toate, până-n sâmburi goale.

Cum noaptea ascunde-n întunericul din sine

nestăvilita ei cerinţă de lumină -

chiar astfel din adâncul meu, din mine,

răsună cântecul:

De tine am nevoie, doar de tine!

Şi cum furtuna-şi vrea sfârşitul în tăcere,

chiar când tăcerea o loveşte cu putere -

revolta mea loveşte-n dragostea de tine,

şi totuşi strigă:

Pe tine doar te vrea, pe tine!