Doi oameni au păşit decis pe lună Şi alţii-apoi....

Doi oameni au păşit decis pe lună

Şi alţii-apoi. Putea-vor ei să spună,

Prin vorbe şi prin arta ce visează

Şi şlefuieşte, ce-au putut să vază-n

Nedesluşit noroc? De aventură

Şi har s-au îmbătat aste vlăstare

Ale lui Whitman, care-au fost în stare

Să tulbure pustia lunii, pură.

Pe munte-a lui Endymion iubire

Şi hipogriful, sfera cea ciudată

De Wells închipuită, -adevărată

În amintirea mea, azi consfinţire

Primesc. Sporeşte-n toţi mândria.

Nu-i pe pământ un suflet să nu fie

Mai fericit şi vrednic. Energie

Sporită risipeşte. Bucuria

E-a tuturor, prin fapta cutezată

De-aceşti prieteni magicieni. Iar luna,

Cu chipul trist, de-ndrăgostiţi cântată,

E monumentul lor, eternă, una.