E o minu­ne, pentru mi­ne, că am alături o fe­me­­ie ca...

E o minu­ne, pentru mi­ne, că am alături o fe­me­­ie ca Ioana. Când ve­nea la ce­na­clul pe ca­re-l con­duceam... îmi spu­­neam me­reu în si­ne, oftând: Nu e de na­sul meu... şi o evitam cât pu­team, ca să nu mai simt inu­tila strân­gere de inimă de câte ori o vedeam. Acum sun­­tem îm­pre­­ună de ani de zi­­le, avem şi un co­pil bun şi iu­bi­tor.