E primăvară... Sus pe Atlas, între pământ şi luna plină,...

E primăvară... Sus pe Atlas,

între pământ şi luna plină,

Fug nouri străvezii la vale

cernând uşor o bură fină...

Un leopard adult simţeşte

deodată-n sânu-i o văpaie!

Din creştet până-n vârful coadii,

în creiere şi-n măruntaie,

Îl furnică un neastâmpăr

nesuferit şi nenţeles...

Din nările lui dilatate,

suflări adânci şi grele ies;

Din ochii-i injectaţi de sânge,

îi pică lacrime fierbinţi:

El ghearele-şi înfige-n carne,

scrâşneşte crunt ieşit din minţi,

Se zvârcoleşte-n salturi stranii...

răcneşte covârşit de chin –

Îi crapă pieptul sub lucrarea

nemilostivului venin...