Eu nu mai caut nici plăcerile, nici bucuriile vieţii,...

Eu nu mai caut nici plăcerile, nici bucuriile vieţii, nici strălucirea voluptoasă a razelor de soare sau licărul tremurului de ape care îi încântă pe cei tineri. De multă vreme nu mai sunt tânăr şi inima mea, după ani grei de plâns morţii, nu înclină către veselie. De altminteri, şi zidurile castelului meu s-au prăbuşit; e plin de umbre, iar vântul şuieră rece prin ferestre şi printre creneluri. Îmi plac umbra şi întunericul, îmi place să rămân singur cu gândurile mele ori de câte ori e cu putinţă.