Luceafărul senin răsare, Umplând de vis văzduh și mare
Citat de Panait Cerna despre ideal, vis, furie, haine, dor, foc, lacrimi, tristețe, lume, jocuri
Luceafărul senin răsare,
Umplând de vis văzduh și mare…
Pătruns de focul lui cel blând,
Un strop s-aprinse, tremurând;
Și stropul, lacrima-nstelată,
Vorbi spre steaua depărtată:
“Aș vrea să mă înalț la tine,
Dar lumea ta e sus, prea sus,
Și-n noaptea undelor haine
Rămân cu dorul meu, nespus.
Și totuși, simt cum mă străbate
O rază din puterea-ți lina -
Greu lupta valurile toate
Să-mi stingă visul de lumină,
Dar cad, se farmă, istovite
De furtunatecul lor joc,
Și-n fundul mării liniștite
Eu reapar senin în loc.
Eu sunt un vis, dar teama nu mi-i
De vânt, de undă răzvrătita,
Cât timp te văd deasupra lumii
Lucind eterna, liniștită…
Dar, cum te pierzi întunecată,
Apune-trist a mea scânteie, -
Cu rază ta mă nasc deodată,
Cu dânsa viața-mi se încheie”.
…O, steaua mea, alungă norii,
Să-ți sorb clipirile senine,
Să trec prin furia vâltorii,
Cu ochii ținta către tine!
Ideal
