Măseaua ariciului Un arici cu ochelari Și cu țepii nu...
Citat de Ion Cranguleanu despre poezie, durere, haine, aventură, demnitate, boală, iertare, primăvară, vinovăție, lună
Măseaua ariciului
Un arici cu ochelari
Și cu țepii nu prea mari
Suferea din primăvară
De-o măsea. Dar, într-o seră,
Scos din pepeni de durere,
Pe-o furtuna care tună,
Din fântână pana-n lună,
O pornisem bietul, vere,
Spre bătrâna gărgăriță,
C-o știa de doctoriță
Pricepută-n alte cele,
La măsele.
Cum era așa bolnav
Unii cred că foarte grav!
A bătut și cu scandal
Printre paznici și portari
Ce-l trăgeau de ochelari
A răzbit pana-n spital
Gărgărița l-a primit
Cum e demn și cuvenit
Și i-a spus: - Mă rog frumos,
Tepelina dă-o jos
Si cum iți spui
Pune-o binișor în cui
Și te-mbracă într-un halat
Chiar de mine curățat.
Ghem de nervi și de durere,
Chibzuind să nu dispere,
Știți ce-i zise pacientul
Gărgăriței cu patentul?
- Cum adică, dumneata
Nu pricepi că haina mea
Nu se poate dezbrăca?
Tepelina, nu pricepi
Că-i din patru mii de țepi,
Toți înfipți în pielea mea,
Iar dumneata
Vrei să-i smulg, să-i pun în cui
Ca pe-o haina-a nimănui?!
Unu de mi-l tragi din piele
Doare cât vreo cinci masele;
Gărgărițo, gărgarește
De măsea ma lecuiește
Ca mi-i mintea cam năucă
De durere și pe ducă!
Rogu-te, îmi iartă vina
Ca rămân cu tepelina
Îmbrăcat! Dar nu se poate
Nici un țep dintr-însa scoate! ...
Nu-mi mai cere,
Ca-i durere
Orice clipa care trece
Pan la inima, de rece.
Și-uite-asa,
Ca sa-și scoată o măsea,
Trebui ariciu, frate,
Multe aventuri să poarte
La spitalul cu pricina,
C-a intrat cu tepelina!
