Daruri ale aerului, ale luminii obosite, Ale unui Dumnezeu tot mai indepartat. Semne vagi Pe spatele Diagramelor lui. Cind tot ce ai iubit se scufunda incet, In aer, in lumina, in mizga din creier... Si ramin... Ce ramin? Mici reflexe in aer, Cicatrici, o muzica ce dilata Imperceptibil celulele. Pina adormi. Sau te trezesti? Pina recazi In zgomot, in chingile poftei, ale viselor, Tot mai cleioase, tot mai speriate. Ca si trupul. Tot mai inspaimintat: De lucruri, de cuvinte. Lacuri de mercur Acoperind tot ce a fost. Tu, stringe din dinti, tine ochii deschisi, Tine aproape! De lucruri, de cuvinte. Doar acolo, acolo mai ies la suprafata Reflexele, vocile, micile daruri Ale aerului, ale luminii, ale unui Dumnezeu Tot mai indepartat.