Norii-n Ardeal sunt bocet şi-ndurare, Şi-s oasele...

Norii-n Ardeal sunt bocet şi-ndurare,

Şi-s oasele tocate-n suferinţi,

Şi-s ocnele ce strigă din părinţi,

Care cu lacrimi îndulcit-au sarea

Cea care nu se vinde pe arginţi,

Cea care e mai scumpă decât pare

Că-ar fi că este sarea-n altă ţară

Mai ca a noastră - din gheţari fierbinţi,

Care din noi s-au rupt şi-au făcut marea

Cu valul şi cu-adâncul răzvrătit.

Ardealul ne e plânsul infinit,

În solniţe să-l aibă fiecare

Român, care de sare e albit

Să-şi poarte-n oase drobul lui de ţară.