Zapezile cadeau usor in zori Pe ochii tristi pe anii calatori Cadeau incet pe trecerea fragila Precum privirea mamei de copila Zapezile amare, aspre, reci Strangeau in albul lor mii de poteci Si-mbratisau infrigurate cai Zapezile cazand din ochii tai Inalte, viforoase-ngandurate Acoperind si zboruri si palate Smulgeam de dor din radacini tarzii Sperantele c-ai fi putut sa vii Cand sufletu-mi s-a intamplat sa fie Ninsoarea teilor din vesnicie Cand s-au pornit cuvintele sa cada Pe trupul meu de tanara zapada.Emilia Dabu
Citat de Emilia Dabu despre poezie, zbor, speranță, tinerețe, eternitate, ochi, dor, cuvânt.