Pe toţi la fel, nu poţi să-i mulţumeşti, Rămâne doar să...

Pe toţi la fel, nu poţi să-i mulţumeşti,

Rămâne doar să rabzi şi să-l iubeşti

Numai pe unul singur întru toţi,

Aşa cum încă nici nu ştii că poţi,

Aşa cum încă nici nu poţi să ştii,

Împodobindu-ţi nopţile pustii

Cu numai dorul tău de carnea sa,

Fără prea mult, pe-atunci, a-ţi mai păsa

Dacă de-atâtea gânduri, până-n zori,

Se va-ntâmpla, iubindu-l, să şi mori.