Pleoapa lui se deschise ca o coaja înca prea verde...
Citat de Gavriil Stiharul despre risipă, ploaie, cugetare, ochi, clipă, lumină, suflet, timp
votează acum
adaugă un comentariu
Pleoapa lui se deschise
ca o coaja înca prea verde
trecând într-o clipă ca într-o adiere de vânt
din repaos in nelinişte
şi printr-o sforţare s-a ivit rodul
scânteind lumina
întai ca o palidă rază
apoi ca un glob
ducând cu el sufletul ca pe o nebuloasa
cu mult miez
totul înveşmântat într-o ploaie de aur
plângând calduţ la capătul dragostei
un ochi îşi îndrepta privirea spre piept
celalalt şi-l cobora spre călcâi
deodata cu urechile grele
trase peste arbori
auzea tot ce vorbea iarba
tot ce încolţea sămanţă uraca cu seva spre tâmplă
în acelaşi timp gândurile îi coborau adânc sub paşi
o risipa era de păsări şi semne
Citat de Gavriil Stiharul despre risipă, ploaie, cugetare, ochi, clipă, lumină, suflet, timp.
