Aprindeţi luminile-n geamuri, copii ca la un interzis şi furat pom de iarnă, se-ntoarce, purtând în priviri poezii, se-opreşte, părând că la dânsul vă cheamă,
se-ntoarce Poetul acasă, trecând dinspre floarea salcâmilor înspre floarea de tei, aprindeţi luminile, rogu-vă blând, nu fie stingheri paşii săi!
bun venit pe acasă, bună ziua, Mihai, te aşteaptă copiii, luminaţi în fereastră, să-ţi privească trăsura, lunecând printre cai, să-ţi sărute privirea, stingherită şi-albastră,
în oraşul din care ai plecat printre plopi fără soţ, fără margini, fără umbră întoarsă, dorul verii pândeşte, pe la colţuri, un ochi să-l sărute, când ziua înspre noapte se varsă.Ozolin Duşa
Citat de Ozolin Duşa despre acasă, copii, salariu, zi, soț, oraș, dor, hoţi, dans, zi de naștere.