Se gândea cum fusese ea de prigonită şi de batjocorită şi...

Se gândea cum fusese ea de prigonită şi de batjocorită şi acuma toţi spuneau că e cea mai frumoasă dintre toate păsările. Chiar şi liliacul se apleca spre ea cu crengile în apă şi soarele strălucea călduţ şi domol. Şi lebăda şi-a întins aripile, şi-a înălţat gâtul şi a spus din toată inima: Pe vremea când eram o răţuşcă urâtă nici în vis nu m-aş fi gândit la atâta fericire!.