Sub luna plină, Când pulberi argintii Se strecoară tandru...

Sub luna plină,

Când pulberi argintii

Se strecoară tandru luminând

Grădinile nopţii,

Moartea, zeflemist cernit,

Se apropie şi-ţi şopteşte la ureche –

Ca un vechi prieten îngenuncheat în rememorări.

Sub trandafirii verii,

Când rozul pătrunzător

Veghează în aerul amurgului

Răsucit printre frunzele sidefii,

Dragostea, cu mâini mici,

Vine şi te mângâie

Cu o mie de amintiri,

Şi-ţi pune

Întrebări pline de fermec, la care tu nu ai răspuns.