Voi sta aici până ce va trece o femeie Îmbrăcată în alb,...

Citat de Darie Novaceanu despre rugăciune, povești, copilărie, amintire, toamnă, trecut, femeie

Voi sta aici până ce va trece o femeie

Îmbrăcată în alb,

Îi voi spune cu jumătate de glas

Că amintirile nu se îmbracă niciodată astfel,

Iar dacă ea va zâmbi, aşa cum foarte puţine

Ştiu să zâmbească, departe de ele,

Atunci îi voi spune că privirile ei

Sunt ca un ecou de pădure tăiată,

Că eu caut pădurea aceea de mult,

Că nu ştiam că nu mai există,

Că aş fi vrut chiar sa n-o găsesc niciodată,

Dar să ştiu că există, că de crengile ei

Se leagănă, toamna, vânturi albastre.

O voi ruga apoi să mă ierte,

Voi schiţa o plecare uşoară,

Ca o desprindere de ţărm, ne vom alătura paşii,

Voi inventa o poveste frumoasă,

Abătând drumul acela în trecut, înspre copilărie,

Îi voi vorbi despre lumile îndepărtate,

Despre vuietul mării, de marile temperaturi ale stelelor,

Darie Novaceanu
Citat de Darie Novaceanu despre rugăciune, povești, copilărie, amintire, toamnă, trecut, femeie.

Darie Novaceanu 1937 Poet, Eseist, Traducator

Perioada de viaţă: 1937
Evaluați acest citat:
Generează un alt cod=