Caută în folclor: omul

Omului sărac i se stinge lumânarea în biserică.

Omului rău dă-i cămaşa şi fugi.

Omului îi plac toate, dar să le roadă nu poate.

Omului bun fiecare zi îi e sărbătoare.

Omului rău nu-i vine a crede că sunt şi oameni buni.

Spaima zmeilor

A fost odată ce-au fost; a fost un om şi-o femeie, bărbat şi muiere, oameni de treabă, el bun şi ea cuminte, încât li se dusese vestea că trăiesc bine şi toţi se bucurau când treceau pe la casa lor. Niciodată el nu zicea ba când...

Povestea lui Stan Pățitul

Era odată un flăcău stătut, pe care-l chema Stan. Și flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă și fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute.

Și, ca băiat...

Neghiniță

A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la...

Ţugulea fiul unchiaşului şi al mătuşei

A fost odată un moş şi o babă. Ei erau săraci de n-aveau după ce bea apa. Când mălai aveau, n-aveau sare; când aveau sare şi mălai, n-aveau legumă. Trăiau şi ei de azi pe mâine. Ei aveau trei copii,...

Florița din codru

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.

În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea...

Cu omul se îndreaptă omul.

Cade omul avut, rămâne omul cu copii.

Nu te împrieteni cu omul mânios şi nu te însoţi cu omul iute la mânie.

Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă

A fost odată un țăran și-l chema Neagoe. Acest țăran era om voinic și harnic. Nu-i păsa lui de nu știu cine de ar fi fost. Vezi că-și căta de munculița lui, își plătea dajdia, se avea bine cu toți din...

Dacă inima ta este curată, omul cel bun va scoate numai pe cele bune din visteria inimii sale, iar omul rău le va scoate pe cele rele din visteria inimii sale.

Pentru dezlegare de farmece, vrăji și descântece: Psalmii 24, 37, 50, 53, 139

Psalmul 24:

Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu.
Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmaşii mei....

Când omul cade, îi piere și umbra.

Norocu-i după cum şi-l face omul.

Pasarea se prinde cu graunte, omul cu vorbe frumoase.

Pomul se cunoaste dupa roade, omul dupa fapte.