Caută în folclor: sparg, pagina 2

Şi piatra se sparge dacă o loveşti mereu.

Minciuna sparge case de piatră, dar alteori preţuieşte mai mult ca un adevăr nespus la locul lui.

Gura omului sparge cetăţi.

Omul ca oul, cum îl atingi îndată se sparge.

Lăcomia sparge sacul.

Cine poartă burluiul cu minciuni, i se sparge odată-n drum.

Cine vrea să mănânce miezul, trebuie mai întâi să spargă coaja.

Mai bine să-ţi spargi papucii decât să-i ţii înveliţi.

Oţetul tare îşi sparge singur vasul.

Se laudă oala că va sparge căldarea.

Legea — ca pânza de păianjen: tăunul o sparge, iar musca se prinde.

Cu capul nu spargi zidul.

Două ouă când se tot ciocnesc, unul trebuie să se spargă.

Dragostea este asemeni unei sticle care se sparge când este mânuită stângaci.

Piatra pe care o aruncă prietenul în tine nu-ţi sparge capul.

Pepenas de cauciuc
Il trintesc sau il arunc,
Orisiunde daca pica,
Nu se sparge, nu se strica!

Raspuns: Mingea

De ma unfli-ndata zbor, Ma inalt, rotund, usor. Cand ma sparg, ce ghinion! Ati ghicit? Sunt un...

Raspuns: Balon

Descântec împotriva Zburătorului

Se ia apă neîncepută şi se toarnă într-o căldare. Se iau apoi 9 feluri de plante şi se pun în căldare spunând:

Avrămeasă,
Cristineasă,
Leuştean
Şi odolean,
Mătrăgună,
Sânge de nouă fraţi,
Iarba...

Cu privirea jucause.
Urechiusele tepuse,
Coada-n vand peste spinare
Ca un semn de intrebare.
Ghem roscat stand pe craca.
Sparge-aluna si-o dezghioaca.

Raspuns: veverita

Doina Floricică-n foi albastră

Floricică-n foi albastră

Floricică-n foi albastră!
Păcat de dragostea noastră
Că e lumea rea și hoață,
Umblă-n față să ne-o scoață.
Toți strig și fac gură largă
Dragostea ca să ne-o spargă,
Of! draga mea-n-lume una,
Mai frumoasă decât...