Caută în folclor: despre pamant, pagina 3

Poveste țărănească

A fost odată un împărat. El avea trei feciori. Când fu la ceasul morții, își chemă feciorii și le zise:

– Feții mei, sunt cu sufletul la gură, precum mă vedeți; un lucru numai vă cei: în cele trei nopți după înmormântarea...

Spaima zmeilor

A fost odată ce-au fost; a fost un om şi-o femeie, bărbat şi muiere, oameni de treabă, el bun şi ea cuminte, încât li se dusese vestea că trăiesc bine şi toţi se bucurau când treceau pe la casa lor. Niciodată el nu zicea ba când...

Prietenia este o brazda in pamant.

Vulturul zboară pe cer, dar îşi face cuibul pe pământ.

Aseară pe-nserate, Seara pe-nserate...

Aseară pe-nserate,

Seara pe-nserate
Fecioara Maria
În Viflaim cetate
Călătorind sosea.

Și fiind obosită
Sălaș își cauta,
Și-n Viflaimul mare
Nimenea n-o lasă.

Atunci Sfânta Fecioara
Din Viflaim ieșea,
Și-n câmp într-o poiată...

Bună vremea, bună vremea!

Bună vremea, bună vremea!
Bade gazdă, odihnești,
Ori numai ne amăgești,
Ori plugărași nu dorești,
Căci te cam posomorești.
Noi cu plugul ne-am luat
De cu seara ce-a-nserat
Și-am fi venit mai demult,...

Piatra cioplită nu rămâne la pământ.

Casa nu se odihneşte pe pământ, ci pe umerii unei femei.

Toţi oamenii suntem făcuţi din acelaşi pământ, dar nu din aceeaşi formă.

Omul cu vederea îngustă crede că întregul pământ încape în curtea sa.

Dacă stai întins pe pământ, nu poţi să cazi.

Să creşti precum ceapa, cu capul în pământ.

Nu există pe pământ om mai darnic ca avarul, devreme ce el lasă averea sa altora, fără ca măcar să se atingă de ea.

Cine aruncă un bulgăre de pământ, va fi lovit de o cărămidă.

Cine aduce mereu câte o roabă de pământ, cu timpul poate ridica un munte.

Şi un voinic poate să cadă la pământ din pricina unei coji de pepene.

Bogatul ia cu dânsul în pământ toată sărăcia sufletului său.

Vântul aruncă şi pe cei mai mari copaci la pământ.

Oricât de înalt să fie copacul, frunzele cad tot pe pământ.

Oricât de înalt să fie copacul, frunzele tot pe pământ cad.