Caută în folclor: cainele

Cei doi băieți părăsiți

Era un om, căruia i-a fost murit femeia cea dintâi, şi i-au rămas de la dânsa un băiat şi o copilă; dară pentru că era încă tânăr, s-a însurat de-a doua oară şi şi-a luat o muiere, pe care o iubea foarte. Această maştie...

Departe, departe...

Departe, departe

Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam.

O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o...

Daca un om este un om mare pana si cainele sau va afisa un aer mandru.

Ferește-te de câinele mut și de omul tăcut.

Când câinele are bani, i se spune: “Domnule câine! ”.

Când intră-n oraş, câinele venit de la sat umblă cu coada-ntre picioare.

Şi câinele poate să fie gras, dar carnea lui nu-i de mâncat.

Nu intra într-un sac cu câinele.

Împrieteneşte-te cu câinele, dar nu lăsa bâta din mână.

Când se ruşinează, câinele îşi pune pantaloni.

Strachina nepăzită, o linge şi câinele, şi pisica.

Nu se leagă câinele cu cârnaţi.

Dacă vrei să te urmeze câinele, hrăneşte-l.

Fereşte-te de omul care nu vorbeşte si de câinele care nu latră.

Bastonul trebuie să fie atât de tare pe cât e câinele de rău.

Cine ia câinele de urechi, să nu se mire că va fi muşcat.

Care mai e rostul să stai de pază, când câinele a mâncat făina?

Bastonul trebuie să fie atât de tare pe cât este câinele de rău.

Dacă numai adulmecând s-ar fi putut învăţa, câinele ajungea demult măcelar.

Nu chema tigrul pentru a-ţi vâna câinele.