Caută în folclor: trebui, pagina 5

383 rezultate

Descântec de Samcă

A purces pe cale, pe cărare, N.
Când, la jumătate cale,
L-a întâlnit o Samcă cu patru picioare,
Cu păr de urs îmbrăcată până în pământ.
Bine l-a întâlnit,
Trupul i-a schimonosit,
Pieptul i-a stricat,
Ochii i-a...

Vrăji și descântece Româneşti

Descântec de ursită: Hai, vacă roşă, că eu te henesc

Descântec de ursită:

Descântătoarea ține în mâna un șomultoc legat, în care se află o săgeată făcută din nouă ace de la o vădană, voz de rug și lemn de răchită, legate toate cu sbici de la cai; mai ține în mână și secerea și cuțitul, iar în...

Vrăji și descântece Româneşti

Am o potcoava, imi mai trebui' trei si calul

Proverbe și zicători Româneşti

Orice lucru trebuie explicat in cel mai simplu mod posibil, dar nu mai simplu decat atat. A. Einstein

Proverbe și zicători Româneşti despre simplitate, posibilitate

Mai intai trebuie sa te lovesti de pragul de sus ca sa il vezi pe cel de jos.

Proverbe și zicători Româneşti

Ce-i gata
Si tot trebuie gatit?

Raspuns: patul

Ghicitori

Seara lui Sfântu' Vasile...

Seara lui Sfântu' Vasile:

Aho, ho, hooo!
Seara lui Sfântu' Vasile
Să vă fie gospodari de bine
Și nouă de folos
Că suntem plugari de jos.

O-nsărat, o-nourat
Noi plugari ne-am adunat
De prin dealuri, de prin vai
Tot plugari de alde...

Urături

Profesorii îţi deschid uşa. De intrat, trebuie să intri singur.

Proverbe și zicători Indochinezeşti despre singurătate

Cine se răzbună trebuie să sape două morminte.

Proverbe și zicători Indochinezeşti

Un om trebuie sa fie destul de mare sa-si recunoasca greselile, suficient de destept ca sa invete din ele si indeajuns de tare ca sa le indrepte.

Proverbe și zicători Româneşti despre greșeală, inteligență

Cine nu iartă distruge puntea pe care trebuie să treacă el însuși.

Proverbe și zicători Româneşti despre distrugere, iertare

Tei Legănat

Erau odată, cică, un moşneag şi o babă. Copii nu avusese, şi-aşa ar fi voit să aibă, de se dădeau în vânt după ei. Baba mai ales, veşnic se ruga lui Dumnezeu să se milostivească cu ea şi să-i dăruiască un copil. Dumnezeu ştie, însă,...

Basme Româneşti

Crâncu, vânătorul codrului

Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...

Basme Româneşti

Fata moșului cea cuminte

A fost odată un om bătrân care avea o fată mare, de se dusese vestea în lume de vrednicia ei. Moșneagul (unchiașul) se căsători de a doua oară cu o babă, care avea și ea o fată mare.

Baba, însă, punea pe fata...

Basme Româneşti

Florița din codru

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.

În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea...

Basme Româneşti

Făt-Frumos cel rătăcit

A fost odată o păreche de oameni, muncitori, de! cum dă Dumnezeu. Toată nădejdea lor era într-o iapă cu care se hrăneau. Și ar fi voit și ei să aibă un copilaș, dar fu peste poate. Cercetară în dreapta și în stânga, ca să...

Basme Româneşti

Găinăreasa

A fost odată un împărat și o împărăteasă. În căsătoria lor ei au trăit ca frații, și numai o fată au fost făcut. Ca și mumă-sa, această fată, din naștere, era cu o stea în frunte. Murind împărăteasa, a lăsat cu sufletul la ceasul...

Basme Româneşti

Pasărea măiastră

A fost odată un împărat evlavios şi bun. El avea trei feciori. Pe lângă multe bunătăţi ce făcuse oamenilor din împărăţia lui, a ridicat şi o monastire de care să se ducă pomina. A împodobit-o cu aur, cu pietre nestemate şi cu...

Basme Româneşti