Caută în folclor: carciumar

Cârciumarul are drept martor pe beţiv.

Cârciumarului îi place beţivul, dar fata după dânsul n-o mărită.

Iancu Jiianul:


Foicica trei gutui,
Trei gutui, trei alamai,
Iancule, de unde vii?
— Ia, d-aci, de peste Jii!
— Iancule, ce-ai targuit?
— Dat-am aur si argint
Pe vro cinci oca de plumb,
Sa duc la baieti in crang;
Ca baietii,...

Cizmarul n-are nas, cârciumarul n-are urechi.

Beţivul cu un gând şi cârciumarul cu alt gând.

Dragi mi-s cantecele mele:

Dragi mi-s cantecele mele
Mai mai mai si d-aolica mai
Ca simt tara mea in ele
Mai mai mai si d-aolica mai

Cand ii zici o foaie verde frunzisoara
Parca simti c-o rupi de-aici din inimioara
E de-a ta
Ai...

Crâncu, vânătorul codrului

Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...

Florița din codru

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.

În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea...

Descântec (vrajă) de dragoste: Duminica mă sculai, Vadra-n mână o luai...

Descântec (vrajă) de dragoste

Descântătoarea mestecă cu un fir de busuioc într-o sticlă cu apă, din care trebuie să bea cel căruia i-a descântat:

Duminica mă sculai,
Vadra-n mână o luai,
La fântâniță plecai,
Pe poteca necălcată,
Pe...