Descântec (vrajă) de dragoste: Duminica mă sculai, Vadra-n mână o luai...

Descântec (vrajă) de dragoste

Descântătoarea mestecă cu un fir de busuioc într-o sticlă cu apă, din care trebuie să bea cel căruia i-a descântat:

Duminica mă sculai,
Vadra-n mână o luai,
La fântâniță plecai,
Pe poteca necălcată,
Pe rouă nescuturată,
Cu busuiocul ăsta buciumai,
Dragostele adunai,
De la cârciumărese,
De la jupânese,
De la flăcăi,
De la fete mari,
De la copii mici,
Și-n apa lui… (cutare) le băgai
Și pe… (cutare)-l luai
Și-l dusei la râul Iordan
Și-l spălai
Și-l curățai
Pe trup
De păr de lup
Pe cap
De păr de țap
Pe țâțe
De păr de mâțe
Și-l dăruii
Cu doi luceferei,
În doi umerei,
Cu stele,
Mărunțele, pe mânecele.
Cu cine o vorbi... (cutare),
Cu cine-o tăinui,
Cu miere l-o lipi;
Să le vie a plesni,
Prin gene,
Prin sprâncene,
Mai ales prin ismene.
Să nu-i dea a sta,
Să nu-i dea a mânca.