Descântec de aruncat ura de pe o fată: Bună-dimineața, Apă curgătoare...

Descântec de aruncat ura de pe o fată:

În dimineața Bobotezei, până-n răsăritul soarelui, fata care are ura pe ea să meargă la Cernișoara cea curgătoare, și să zică următoarele:

- Bună-dimineața,
Apă curgătoare.
- Sănătate-bună,
(cutare) cea frumoasă.
Am venit la tine,
Pe țărmuri de busuioc,
Pe prunduri de merișori,
Să mă speli pe mine
De ură și de aruncătură,
Că dimineață m-am sculat,
În mare ură m-am aflat:
În ură urâtă,
În ură aruncată,
În ură urâtă,
În ură stropită.
Nimeni în lume nu m-aude,
Numai Maica Precista,
Din poarta cerului.
- Ce te cânți, ce te vaeți?
- Cum nu m-oi cânta,
Cum nu m-oi văeta,
Că dimineață m-am sculat,
În mare ură am picat:
În ură urâtă,
În ură stropită
În ură urâtă,
În ură aruncată,
În ură de jos luată.
- Nu gândi nimica,
Descântecul e al meu,
Da leacul e de la Dumnezeu,
De-acestea te-or scoate.
De ți-a aruncat cu o mână,
Eu te spăl cu două.
De ți-a aruncat cu două,
Eu te spăl cu trei.
De ți-a aruncat cu trei,
Eu te spăl cu patru.
De ți-a aruncat cu patru,
Eu te spăl cu cinci.
De ți-a aruncat cu cinci,
Eu te spăl cu șase.
De ți-a aruncat cu șase,
Eu te spăl cu șapte.
De ți-a aruncat cu șapte,
Eu te spăl cu opt.
De ți-a aruncat cu opt,
Eu te spăl cu nouă.

Astfel, de nouă ori aruncăm cu mâna, apa din Cernișoară peste capul celeia ce-i facem descântecul, ș-apoi zicem:

De ți-o aruncat cu nouă,
Eu te spăl
Cu mâinile mele amândouă.

Ș-atunci aruncăm apă, din Cernișoară, peste capul acelei fete cu mâinile –amândouă, și zicem mai departe:

Să rămâi curată,
Să rămâi luminată,
Cum e grâul strecurat
Și maica care te-a lăsat.
Cât în drum te afli,
Toți feciorii vor sări:
- Cine-i aceasta?
Nu știu mire,
Ori mireasă,
Împărat,
Împărăteasă.
Nici nu-i mire,
Nici mireasă,
Nici împărat,
Nici împărăteasă,
Fără (cutare) cea frumoasă.
Hai de mână s-o luăm,
În crâșmă să o băgăm,
Cu vin și cu țuică
Să o adăpăm.
Către care cum o râde,
Turtă cu miere i-o întinde.
Către care s-ar uita,
Turtă cu miere i-o da.
Să fiu dragă la feciori,
Ca vinu la domnișori.
Să fiu dragă domnilor,
Ca tămâia popilor,
Să fiu dragă la voinici,
Ca țâța la coconi mici.