Descântec de aruncat ura de pe o fată: Bună-dimineața, Apă curgătoare...

Descântec de aruncat ura de pe o fată:

În dimineața Bobotezei, până-n răsăritul soarelui, fata care are ura pe ea să meargă la Cernișoara cea curgătoare, și să zică următoarele:

- Bună-dimineața,
Apă curgătoare.
- Sănătate-bună,
(cutare) cea frumoasă.
Am venit la tine,
Pe țărmuri de busuioc,
Pe prunduri de merișori,
Să mă speli pe mine
De ură și de aruncătură,
Că dimineață m-am sculat,
În mare ură m-am aflat:
În ură urâtă,
În ură aruncată,
În ură urâtă,
În ură stropită.
Nimeni în lume nu m-aude,
Numai Maica Precista,
Din poarta cerului.
- Ce te cânți, ce te vaeți?
- Cum nu m-oi cânta,
Cum nu m-oi văeta,
Că dimineață m-am sculat,
În mare ură am picat:
În ură urâtă,
În ură stropită
În ură urâtă,
În ură aruncată,
În ură de jos luată.
- Nu gândi nimica,
Descântecul e al meu,
Da leacul e de la Dumnezeu,
De-acestea te-or scoate.
De ți-a aruncat cu o mână,
Eu te spăl cu două.
De ți-a aruncat cu două,
Eu te spăl cu trei.
De ți-a aruncat cu trei,
Eu te spăl cu patru.
De ți-a aruncat cu patru,
Eu te spăl cu cinci.
De ți-a aruncat cu cinci,
Eu te spăl cu șase.
De ți-a aruncat cu șase,
Eu te spăl cu șapte.
De ți-a aruncat cu șapte,
Eu te spăl cu opt.
De ți-a aruncat cu opt,
Eu te spăl cu nouă.

Astfel, de nouă ori aruncăm cu mâna, apa din Cernișoară peste capul celeia ce-i facem descântecul, ș-apoi zicem:

De ți-o aruncat cu nouă,
Eu te spăl
Cu mâinile mele amândouă.

Ș-atunci aruncăm apă, din Cernișoară, peste capul acelei fete cu mâinile –amândouă, și zicem mai departe:

Să rămâi curată,
Să rămâi luminată,
Cum e grâul strecurat
Și maica care te-a lăsat.
Cât în drum te afli,
Toți feciorii vor sări:
- Cine-i aceasta?
Nu știu mire,
Ori mireasă,
Împărat,
Împărăteasă.
Nici nu-i mire,
Nici mireasă,
Nici împărat,
Nici împărăteasă,
Fără (cutare) cea frumoasă.
Hai de mână s-o luăm,
În crâșmă să o băgăm,
Cu vin și cu țuică
Să o adăpăm.
Către care cum o râde,
Turtă cu miere i-o întinde.
Către care s-ar uita,
Turtă cu miere i-o da.
Să fiu dragă la feciori,
Ca vinu la domnișori.
Să fiu dragă domnilor,
Ca tămâia popilor,
Să fiu dragă la voinici,
Ca țâța la coconi mici.
Auzit de la Diaconescu Maria, din Armășești

Vrăji și descântece Româneşti


Evaluați acestă postare:
Generează un alt cod=  



Vrăji și descântece similare