Descântec de ruptoare de apă (diabet): A plecat pasărea vânătă, Pe cărarea vânătă...

Descântec de ruptoare de apă
(diabet)

Se ia într-un vas curat apă din Cernișoară, dar din acel loc unde apa are vâltoare; apoi se mai iau nouă mlădițe de măr dulce, și se leagă într-un mănunchi laolaltă cu ajutorul căruia mestecăm apa din vasul amintit, și zicem:

A plecat pasărea vânătă,
Pe cărarea vânătă;
Pe cale, pe cărare,
Până lângă Cernișoară.
Și-a ciuntit nouă crengi de măr vânăt,
Și-a făcut cuib vânăt,
Și-a ouat nouă ouă vinete
Și-a scos nouă pui vineți.
Și n-a avut cu ce-i hrăni,
Cu ce-i zburătăci.
Și-a prins a se văieta
Și-a se supăra
Și de pământ a se arunca.
Pe unde se arunca,
Da, pământul crăpa,
Și iarba se usca.
Și toate da, seca.
Nimeni în lume n-a auzit,
Numai Maica Domnului
Din partea cerului
Acele o auziră
Și întrebară:
- Ce te cânți, ce te vaieți,
Ce te tânguiești?
- Cum nu m-oi cânta,
Cum nu m-oi văieta.
C-am plecat cu pasăre vânătă,
Pe cărare vânătă:
Pe cale, pe cărare,
Până lângă Cernișoară.
Și-a ciuntit nouă crengi de măr vânăt,
Și-a făcut cuib vânăt,
Și-a ouat nouă ouă vinete
Și-a scos nouă pui vineți.
Și n-a avut cu ce-i hrăni,
Cu ce-i zburătăci.
Și se supăra
Și-a prins a se văieta.
De pământ a se arunca.
Pe unde se arunca,
Pământul da crăpa,
Și iarba se usca,
Și izvoarele seca
- Nu te cânta,
Și nu te văieta,
Ci te du la (cutare)
Și îi ia din brățișoare
Și din mățișoare
Din creierii capului,
Din fața obrazului,
Și din pielița nasului,
Și du la puii tăi
Și-i hrănește
Și-i zburătăcește
Nu-i lăsa a pieri.
(Cutare) să rămână:
Curat și luminat
Ca Maica sfântă ce l-a dat.

Cu apa din vas, adusă din Cernișoară, se spală tot trupul aceluia care suferă de ruptoare de apă, și să-i dai să bea de nouă ori câte nouă picături de apă. Apa ce-a mai rămas, s-o duci înapoi de unde ai luat-o, asemenea și cele nouă mlădițe de măr, să le duci înapoi la mărul din care le-ai luat.