Descântec de asorit din Cernișoara: Fugi de soare, Că te-ajunge sfântu soare,...

Descântec de asorit:
(insolație)

Dacă cineva stă prea mult cu capul gol la soarele fierbinte, atunci capătă durere de cap și de pântece, și are scaun prea des, sau cum se zice: îi merge pântecele, semne învederate că-i asorit.

Atunci luăm nouă pietricele din pârâul Cernișoara și le punem într-o oală cu apă, după care punem oala la fiert, și când apa clocotește, luăm oala și-o răsturnăm cu fundu-n sus într-un alt vas. Lăsând-o în starea aceasta, luăm trei linguri de lemn, trei fuse, un tocător, un sucitor, un cuțit și zicem:

Fugi de soare,
Că te-ajunge sfântu soare,
Și te-mpușcă
În mâini și în picioare.
Din mâini,
Din față,
Din brață,
Din rânză,
De sub rânză.
Din fața obrazului,
Din pielița nasului.
De sub piept afară scoate-ți-oi
Du-te-n cotețul purceilor,
Du-te-n țarcul mieilor,
Du-te-n grajdul vițeilor.
De nu vei ieși:
Cu fusele te-oi toarce,
Cu sucitorul te-oi suci,
Cu tocătorul te-oi freca,
Cu cuțitul te-oi tăia,
Cu lingurile te-oi împărți,
În Cernișoară te-oi izbi.
Acolo să piei,
Acolo să răspiei:
Ca spuma de pe apa Cernișoarei,
Ca stropitu-n cărare.
Să rămână curat,
Și luminat,
Ca argintul cel curat.
Ca-n ceasul când s-a născut,
Ca buna mamă ce l-a făcut.
Descântecul de la mine,
Leacu de la Dumnezeu,
Și de la Preacurata,
Și de la toți sfinții,
Și de la toți îngerii lui Dumnezeu.

Apoi luând oala și turnând apa înapoi, o pui la foc să fiarbă în aceiași apă de nouă ori. Împărțești apa de nouă ori cu lingurile, de nouă ori cu fusele, de nouă ori cu tocătoru, de nouă ori cu sucitoru și de nouă ori cu cuțitu și dai bolnavului să bea de nouă ori, nouă picături de apă, iar pietricelele le duci înapoi de unde le-ai luat.