Luăm miere de albine și zicem:
Șopârliță lungariță,
Fugi de la (cutare).
Să mergem, să fugim
Că iese neagra tomoiaga,
De sub pat:
Și ți-o tăia vinele,
Și ți-o seca rădăcinile.
În grumaz nu prinde,
Vița nu întinde.
Că cuțit de argint
În mână apucat-am:
Și ți-oi tăia vinele,
Și ți-oi seca rădăcinile:
Din limbă,
De sub limbă.
Din vinele grumazilor,
Din auzul urechilor,
Din creierii capului,
Din adânciturile ochilor.
(Cutare) să rămână,
Curat și luminat,
Ca aurul cel curat,
Ca Dumnezeu ce l-a dat.
Mierea de albine se va da bolnavului să o mănânce și se va simți mai bine. Auzit de la Vasile Catalina, din Mădulari
Vrăji și descântece Româneşti