Descântec de îndesoare: Îndesoare prin foame, Îndesoare prin sete...

Descântec de îndesoare:


Dacă cuiva îi este rău și are scaun prea des, atunci trebuie să-i descântăm de îndesoare. Mergem la Cernișoară și aducem nouă pietricele albe curate și luăm apă de trei ori din trei locuri, mergând pe apă în sus, și de câte ori luăm apă, de atâtea ori punem în ea, nouă miezuri de pâine de grâu, zicând: Eu îți dau pâine de grâu și sare, tu îmi dă leac și viață pentru (cutare).

Apa și pietricelele le fierbem laolaltă, până ce clocotesc, apoi luăm trei linguri, trei fuse, un cârlig de fier și un ac, toate acestea le legăm laolaltă într-un mănunchi, și zicem:

Îndesoare prin foame,
Îndesoare prin sete,
Îndesoare prin supărare,
Îndesoare prin spaimă.
Nu strânge,
Nu frânge,
Nu cufrânge.
Nu încorda,
Ci te alege
Și te culege.
Că dacă nu ți-ai alege,
Și nu ți-ai culege:
Cu fusu toarce-ți-oi,
Cu acu împunge-ți-oi,
Cu cârligu trage-ți-oi,
Cu lingura împărți-ți-oi.
(Cutare) să rămână,
Curat și luminat
Ca argintul cel mai curat,
Ca Dumnezeu ce l-a dat
Și ca Maica Precista
Ce l-a lăsat.
Descântecul de la mine,
Leacu-i de la Dumnezeu.

Din apa cea descântată, bolnavul își spală tot trupul, dar mai ales pântecele, și bea din apă toată ziua câte puțintel până ce aceasta se termină.

Descântecul acesta se face în trei zile de post, adică: lunea, miercurea și vinerea. Dacă boala e îmbătrânită, atunci se face de nouă ori în zile de post, adică: în trei luni, în trei miercuri și în trei vineri.