Blândă roșie,
Blândă albă,
Blândă posomorâtă,
Blândă ciumărâtă,
Blândă vânătă,
Blânda de lele,
Blândă de vânturi,
Blândă sub pământuri,
Blândă de la drac,
De la drăcoiacă,
De la zmeu,
Da la zmeoaică…
Ieși (de pe tot ce are omul)
Și du-te
În fundul mărilor,
În coarnele cerbilor...
Se descântă în pământ de la gutui, cu care pământ se freacă puțin părțile atinse de blândă. C. Rădulescu-Codin, Literatura populară I, Cântece și descântece ale poporului, Ed. Minerva, București 1986.
Vrăji și descântece Româneşti