Descântec de deochi (stingând nouă cărbuni aprinși într-o cană cu apă magnetizată)

Descântec de deochi:
(stingând nouă cărbuni aprinși într-o cană cu apă magnetizată)

Cel mai des folosit este descântecul de deochi, când cel bolnav sau atins de uitătură deocheata are dureri mari de cap, amețeli, uneori vărsături sau o stare de rău puternic și zace ca de somnolenta, fără a putea dormi. În aceste situații, luați o cană cu apă magnetizată, luată numai în faptul zilei ca să fie vasul sau fântâna neîncepută și stingeți în ea nouă cărbuni aprinși luați de pe vatră. Pentru fiecare cărbune aruncat în vasul cu apă, numărați înapoi de la noua la unu, iar la ultimul cărbune, după ce ați numărat doi...unu... spuneți următorul descântec, înțepând cărbunii din vas cu cuțitul:

Sting toate strigările,
Toate pociturile
Cum se sting tăciunii
Să se stingă deochiul
Toate căscăturile,
Toate uităturile
Sting ochii cei răi din cale
Și gurile cele rele
Să n-aibă la ce se uita
Să n-aibă la ce striga
Să treacă de grija lui...
(se rostește numele de botez a persoanei deocheate)

Sau se mai poate spune:

Fugi ochi de deochi
Ieși și fugi din calea lui... (numele de botez al celui deocheat)
Pe pământ pustiu
Unde vântul nu bate
Unde câinii nu latră
Și cocoșii nu cânta.
Amin!

Sau când omul are o stare generală rea, îl doare capul, are senzația de vomă, nu vede bine cu ochii, are amețeli: arunci nouă cărbuni în apă și numeri invers, de la nouă spre unu, zicând:

S-o luat Mărie pă cărare,
Pă drumul cel mare,
S-o-ntâlnit cu deochetor, cu deochetoare,
Cu moroi, cu moroaie,
Cu strâgoi, cu strâgoaie.
Fugi, deochi,
Dintre ochi,
Mărie să rămână curată,
Luminată,
Ca argintu strecurat.