Descântec de a desface ura de pe o fată: Dimineață m-am sculat, Pe cărare m-am luat...

Descântec de a desface ura de pe o fată:

Când fata nu-i iubită, spunem că cineva a aruncat ură pe ea și de aceea trebuie să i se descânte. În zori de ziuă, înainte de răsăritul soarelui, mergem în Cernișoară, și luând apă, aruncă peste vârful capului, zicând:

Dimineață m-am sculat,
Pe cărare m-am luat:
Pe cărarea lui Avram
La izvorul lui Iordan.
- Bună dimineața izvor,
- Sănătate-bună (numele) cea frumoasă,
Da ce ai sughițat,
Ce ai lunecat,
Ce te-ai întristat
Și la mine ai venit
Mai de dimineață,
Decât celelalte toate?
- Mie ură mi-a adus
Și nimeni nu mi-a spus
Și din față și din dos
Și din creștet până jos,
Vedeai un buștean putregăios.
Mă uitai pe Cernișoară în sus,
Văzui 99 de picuri de pe pietre,
A sfântului soare surori.
Și-ntre ele m-a luat, și de ură m-a spălat,
Și de dragoste m-a încărcat
Și pe țărmure m-a scos
În veșmânt albastru m-a îmbrăcat
Și pe cal năzdrăvan m-a încălecat,
Și-n mâna mea cea dreaptă
Trâmbiță de aur mi-a pus,
Și pe umăr un pui de cuc
Și pe uliță m-a îndemnat:
Cucu a prins a cânta,
Trâmbița a trâmbița.
Oamenii la uliță ieșea,
Domni și doamne
De la prânz da se scula,
Și cu toții se-ntreba:
- Cine-i aceasta așa de frumoasă,
Doară-i doamna împărăteasă?
- Ba nu-i doamna împărăteasă,
Ci este (cutare) cea frumoasă,
- Da unde o duceți,
Unde o veți lăsa-o?
- Pe gura cămășii,
Pe-acolo vom băga-o.
Cu miere dulce vom îndulci-o,
Cu măgheran vom mirosi-o,
Bătrânii vor cinsti-o
Cu paharele pline
Și cu pălăriile în mână.
Tinerii vor iubi-o,
Eu de la mine descânt.
Dumnezeu e prea sfânt.
Eu cu descântecu meu,
Leacu-i de la Dumnezeu.

Descântecul acesta se face mai ales în zilele de Crăciun, la Paști, la Bobotează, la Rusalii. Dacă se face în zile comune, acestea sunt marțea și vinerea.